Revenim in direct: trebuie sa va anunt inca de pe acum intalnirea anuala “KLE-istii & Friends” programata in weekendul 5-7 August 2011 pe Transalpina. Ne-am saturat de Fagaras, Cartisoara nu mai ofera conditiile optime de campare, asa ca anul asta ne mutam.

Paranghelia se adreseaza posesorilor de KLE 500 dar si tuturor prietenilor nostri, indiferent de mobrele stranse intre buci. Asa cum la prima editie, in 2009, am avut placerea de a avea alaturi de noi frumosul grup al Transalpistilor din Arad (‘traiti!), la fel asteptam si anul acesta orice motociclist caruia ii plac muntele, statul la cort (pensiunile nu sunt excluse, totusi), berea, focul de tabara si barfele intre satanisti violatori, bla, bla. Deja s-au anuntat cativa posesori de bemveuri, ceva hondisti, plus vreo doi prieteni conservari.

Despre organizare:
* Aceasta nu este o “intrunire” organizata de cineva, in sensul obisnuit al expresiei. Singurele chestii pe care le vom face noi, cei cativa prieteni care am aranjat in fiecare an “intalneala”, vor fi sa dam o tura de recunoastere prin zona cu ceva timp inainte si apoi sa stabilim in principiu un loc de adunare. Vom incerca, ca de fiecare data, ca locul de campare sa aiba prin apropiere si ceva pensiuni sau cabane, pentru ca cei care nu-s prea prieteni cu cortul sa nu trebuiasca sa se tarasca prea mult pe coate si genunchi cand se vor duce la culcare, dimineata, desigur.
* Fiecare isi stabileste singur daca vrea la cort sau la pensiune, fiecare se ocupa de rezervarea camerelor pentru el si prietenii lui apropiati. Practic e fiecare pe cont propriu, doar ca vom fi toti in acelasi loc in acelasi timp. In felul asta fiecare isi va optimiza raportul buget/pretentii, nimeni nu va avea de castigat sau de pierdut din treaba asta.
* Intentia este ca toata smecheria sa se desfasoare pe durata a trei zile: vineri seara – duminica la pranz. “Main-eventul”, sau mai pe intelesul tuturor bairamul principal, va avea loc in seara de sambata, pentru ca ne gandim si la cei carora serviciul sau/si nevasta sau/si bugetul nu le permit sa plece doua nopti de acasa.
* In afara de petrecerea de sambata seara programul va fi la libera alegere a fiecaruia. Aia mai enduristi vor bate cararile si forestierele din zona, cei mai … de asfalt vor avea si ei de distractie, Transalpina fiind acum asfaltata aproape in intregime, betivii n-au decat sa nu se trezeasca decat atunci cand vor ei, somnorosii- la fel.
* Adunarea celor ce “vor servi” doua nopti se va face intr-unul din capetele Transalpinei. Inca nu stim care, ramane de discutat si de stabilit dupa tura de recunoastere. Jonctiunea cu cei ce vor veni a doua zi se va face, probabil, sambata spre pranz. Iar cu cei ce vor veni sambata seara direct la locul stabilit pentru marele bairam, care va fi, desigur, de cealalta parte a muntelui fata de cel de vineri seara. In felul asta avem fiecare ziua de sambata pentru a bate zona Transalpinei in toate partile, urmand sa ne reunim la locul de campare de sambata seara.
* Duminica se da imprastierea, fiecare in functie de ora la care se simte capabil de a sui in sa. Personal recomand mai spre pranz, cand alcoolul va fi fost deja ejectat din sange. (prietenii stiu ce se poate intampla daca te ambitionezi sa pleci prea devreme si mobra ta e prima dintr-un lung sir de mobre parcate…)

Cam astea ar fi primele date. Detaliile le vom stabili in timp, in fuctie de informatiile mai amanuntite pe care le vom avea.
Discutiile continua oricum aici si pe forumul dedicat http://kle500.myforum.ro/kle-istii-friends-2011-discutii-vt380.html
Poze si povestiri de la intalnirile din anii trecuti puteti vedea pe acelasi forum http://kle500.myforum.ro/poze-si-povestiri-din-turele-executate-vf11.html

Pentru orice alte lamuriri va stau tuturor la dispozitie.

Un ziarist cretin, ca foarte multi altii, s-a gandit el cu capu’ lui ala prost din dotare, ca cam cum sa faca el pe un cetatean care s-a prins ca el e un idiot. Si singura idee care i-a trecut prin capatana cu creier neted ca oglinda, a fost sa-i sparga blogul. Adica sa i-l hecuiasca, adica sa i-l violeze, adica sa i-l ciordeasca, adica sa puna pe un prieten priceput in IT sa-i rezolve omului parola de la blog, apoi sa i-o schimbe dimpreuna cu adresa de mail pe care e facut blogul, urmand sa-i stearga articole, sa-i faca blogu’ vraiste, ce mai.  Si toate astea, repet, pentru simplul fapt ca omu’ se prinsese si spusese si altora pe blog ca “marele ziarist” e praf. Iata mai jos articolul de la care a plecat toata infractiunea: (nu-l cautati pe blogul autorului, a fost sters, cum va spuneam…)

“Aflu de la Turambar de un abuz de presa. Nu mare branza, o cacanarie apropo de podul cu probleme din Pipera. Un nene, pe numele lui Robert Veress, ia un interviu proiectantului podului cu probleme, in tonul de inchizitie obraznice cu care am inceput sa ma obisnuiesc. In titlu se gaseste sintagma “un interviu halucinant”; in realitate omul explica niste chestii legate de situatie si de profesia lui, absolut de bun simt. Dar nu, gazetarul nu se poate duce la redactie cu un material care sa nu provoace senzatie, sa nu cheme la huiduieli, pe scurt sa nu faca rating. Asa ca il ia nitel din pila, pe ici pe colo, mai baga si un titlu sforaitor si gata articolul. Ce o sa inteleaga cititorul in zigzag, asta nu-i problema lui.

Care-i totusi treaba? Pai pot eu sa injur nitel presa ca manipuleaza, ca creeaza opinii false, ca derapeaza. Asta n-o sa-i afecteze deloc. Ei or sa mearga la serviciu mai departe, or sa-si incaseze salariul si or sa se uite bucurosi cum a crescut tirajul ziarului de pe urma prestatiei lor. Dar stai asa: cine sunt “ei”? Ia hai sa ne uitam la nume. Sa ii scoatem din anonimat pe asa-zisii ziaristi si data urmatoare sa evitam articolele scrise de ei. Deci da, autorul mizeriei de interviu este Robert Veress. Deci nu ziaristii ne manipuleaza, ci in cazul de fata Robert Veress e de vina. Robert Veress ia un interviu si, nemultumit de ce a spus omul respectiv, falsifica adevarul si pune titluri aberante. Robert Veress vrea sa induca in eroare cititorii gazetei la care presteaza de dragul ratingului si al banului in buzunar. De data asta sa n-o mai lasam cu “jurnalistii”, sa-i dam magariei un nume: Robert Veress. Pe scurt: Robert Veress e un bou! Si de azi inainte sa ii scoatem din anonimat pe fiecare dintre acesti nesimtiti cu pixul in mana, care pentru un salariu distorsioneaza faptele si apoi vin cu pretentii de sfinti martiri, presa, vezi doamne, a patra putere in stat. Presa zici? Poate mogulii bre, vorba cheliosului! Stiu ca e un caz minor, dar trebuie sa incepem de undeva.

Bonus: Robert Veress, ia citeste ce scrie seful tau apropo de jurnalistii care vor sange si carne si scandal si moarte si epidemie si dezastru ca sa manance ei o paine. Si acum treci pe la casierie si da-ti singur 10% din salariu pe 3 luni. Hai pa, ca m-am enervat de tot.”

 Mie mi-a fost clar: Andy n-a fost mai tare pe munte decat Alberto. Asa ca “Chaingate” cade. Si daca pe munte Andy n-a fost in stare sa-l scuture pe Alberto iar la contratimp se stie ca spaniolul e mai bun decat luxemburghezul, nu vad de ce ar fi controversata victoria la general a lui Contador. Mai bun pe munte, mai bun la contratimp, asta e, mai bun per total. Oricum, mi-a placut ca l-a lasat pe Andy sa ia victoria de etapa. Mai ales ca Tourmalet nu e o etapa oarecare. Intelegerea a fost clara. Si nu mi se pare rusinoasa. Andy a meritat-o, macar pentru efortul depus.

Treaba e clara: Contador nambar uan, Schleck nambar tu, in turul de anu’ asta. Nimeni n-are ce sa comenteze in privinta acestei ierarhii.

M-a surprins placut prezenta pe post de comentator la Eurosport a lui Boro. Da, da, Doru de la Iris. Am aflat ca omul a fost ciclist si acum e director sportiv la un club de ciclism.  Nu-i stiam aceasta latura. Oricum, s-a prins cu vreo 5 km. inainte ca Alberto o sa-l lase pe Andy sa ia etapa.

Iar imaginea de la final cu cei doi combatanti de gat in care spaniolul ii face cu ochiu’ luxemburghezului face toti banii. Vom vedea ce va fi sambata, la contratimp, dar nu cred ca Andy va avea vreo sansa. Oricum, acolo nu mai e loc de intelegeri intre cei doi.

 Vive Le Tour!

PS Gasca de comentatori nu e rea, m-am obisnuit cu ei. Dar lacrima din cotul ochiului dupa “Radu & Radu” tot acolo e…

Cica “sa incurajam comertul on-line”… sa oferim reduceri pe on-line…iata cum o fac unii:
Gasesc acum vreo saptamana o carte pe carturesti.ro. Ma uit la pret: redus de la 27 la 23 de lei. Dar libraria mi-era oarecum in drum. Trec pe acolo – surpriza: reducerea e numai pentru comenzile de pe site, in librarie e pretul intreg, 27 de lei. Explicatia: reducerea pe site e pentru incurajarea comenzilor on-line. Shit, n-aveam suficienti bani ca s-o iau din librarie. E, o s-o comand pe site, chiar daca timpul de livrare este urias avand in vedere ca exista pe stoc si livrarea era “loco”. Ma rog…
Azi ma apuc sa o comad on-line. Cand colo, ce sa vezi: livrarea in Bucuresti se face numai prin curier (spre deosebire de provincie unde merge si prin Posta Romana), iar costurile de transport sunt de 7,5 lei !!! Adica mai mari decat reducerea pentru, vezi doamne, incurajarea comenzilor on-line ! Mai exact pretul final in magazinul real – 27 de lei, pretul final in magazinul virtual – 30 de lei !
Pai cum vine asta bai ‘telectualilor?! Ce incurajare de on-line e asta?! Sau, librari fiind, ati facut liceul la “uman” si aveti impresia ca 30 e mai mic ca 27?! Hai sictir, bai mincinosilor!!!
A, si cam scump 75 de lei transportul unei carti de 100 de grame “loco”. Pe mine m-a costat o bicicleta de vreo 10 kile Bucuresti-Braila vreo 30 de lei. Hai sictir inca o data!
Bineinteles ca, fiind date aceste magarii, o sa ma duc s-o iau direct de la o librarie Humanitas, editorii cartii. Asa ca meseriasii de la Carturesti au mai ratat un client. Ghinion. Cu un pic de perseverenta o sa ajunga la rezultate remarcabile. Mai ales pe timp de criza…

A, acum chiar ca imi pare rau ca nu i-am batut in finala mica…

Nota: Chestia asta am scris-o pentru forumul KLE acum vreo 10 luni de zile, dar a ramas uitata intr-un colt de folder. Acum am gasit-o si mi s-a parut ca ramasa de actualitate, ca tema in sine. Asa ca anumite aspecte temporale s-ar putea sa nu se mai potriveasca. Ignorati-le.

Buna seara si bine v-am gasit, dragii mei! Cineva credea ca am ramas fara idei?!
Nu stiu de ce mi-a venit introducerea asta… Poate pentru ca ai mei prieteni sunt deja obisnuiti sa nu treaca vreo zi fara ca eu sa comit cate ceva. Mai bune sau mai rele, mai mari sau mai mici. Cert e ca probabil nu faceti nici legatura cu introducerea si nici cu titlul. Pai sa purcedem a explica.

Cum actiunile asociatiilor de mobristi din Romanica ni se par niste labe triste si fara finalizare (finalitate), noi ne-am gandit sa facem altceva. Si am ajuns la concluzia ca una din principalele probleme cu care ne confruntam zilnic prin trafic este faptul ca soferii nu prea sunt obisnuiti cu noi. Si, cum repetitia este mama obisnuintei (parafraza personala), am decis sa ne intensificam plimbarile in cat mai multi prin capitala. Asadar aceste ture nu sunt un protest, nu sunt un miting, nu sunt niste asocieri in vederea comiterii de diverse. Sunt doar niste plimbari. Si, asa cum nimeni nu-i intreaba pe sutele de soferi prinsi bara la bara pe strazile Bucurestilor de unde vin, incotro se duc si cum de s-au nimerit toti odata pe aceeasi artera, nimeni n-are de ce sa ne intrebe nici pe noi ce-i cu 20 de motociclisti impreuna pe o strada. Pur si simplu ne plimbam impreuna.

Plimbarea asta are loc, asadar, in fiecare joi. Intalnirea se executa in jur de orele 18-18.30, in statia de taxiuri de langa Intercontinental, pe Magheru. Se executa doua ture, una cu plecare pe la 18:30 pe un traseu mai scurt, de regula Inter-Victoriei-Inter, iar a doua, mai lunga cu traseu variabil. Ca exemplu unul dintre traseele din saptamanile trecute a fost Inter-Victoriei-Universitate-Unirii (pe sus, nu prin pasaj) -Tineretului-Vacaresti-Piata Sudului. Se merge grupat, pe o banda cand traficul o permite, iar cand nu in sir indian pe un singur spatiu dintre coloanele de masini. Pe traseu se mai executa regrupari in cazul spargerii coloanei pe la stopuri sau prin ambuteiajele imposibile.

Asteptam pe orice motociclist sa ni se alature. Nu impunem reguli din start, ca viteze maxime, conduita preventiva, evitarea turarii abuzive, plecand de la premiza ca bezmeticii sau fitosii se vor autoexclude dupa o tura, doua. Deci va asteptam pe toti.

Cand am tot spus ca noi, romanii, nu suntem in stare sa facem nimic asa cum trebuie am avut, se pare, dreptate. A dovedit-o si mitingul de zilele trecute; care s-a vrut un protest vehement al oamenilor ajunsi la limita rabdarii, scosi in strada de saracie. Iata ce a iesit:

Si ca sa intelegem si, poate, sa invatam cum se face, iata cum au protestat, tot zilele astea, studentii sloveni impotriva unei masuri care le taia, practic, din bani:

Pai vezi, Ioane, d-aia suntem in coada cozilor tot timpul, pentru ca nici sa facem scandal nu stim !

S-a refacut strada Viitorului. De la “basement”. O bucata de vreo 400 m a durat vreo 4 luni. Deci o medie de 100 m de strada pe luna. Acum treaba a ajuns la partea finala. In curnad va fi tras asfaltul. Pe ultima suta de metri o echipa de muncitori a societatii de constructii (se poate afla usor numele, o sa ma interesez) care, desigur, a castigat o licitatie pentru aceasta lucrare platita din banii nostri, ai tuturor executa azi o complexa operatiune de umplere cu mortar a rosturilor dintre bucatile de bordura. Made in Videanu Company, probabil. E, si pentru aceasta operatiune de maxim angajament si dificila tehnica “ad labam”, adica din gatu’ mainii, a fost nevoie de 8 (opt) oameni. Dar nu va imaginati ca strada era o viermuiala de mistrii. Nicidecum. Iata cam cum decurgea treaba:

Daca nu cumva ai studii sub grupa mijlocie sau daca nu ai facut gradinita la “uman” socoteala e simpla:
* doi flacai “tencuiesc” ACEEASI gaura dintre borduri
* doi sprijina cu dosul asfaltul de pe trotuar
* trei au luat pozitia ciobanului mioritic
* si ultimul mangaie tandru coada unei maturi

Pai in stilul asta nu stiu de ce ma mai mir ca viteza de executie a strazii este de aproximativ 3 metri pe zi… Si ca se moare din cauza gropilor de pe asfalt. Pai la viteza asta de executie si la cate gropi avem pe drumuri nu ne ajung vreo 10 vieti sa le rezolvam pe toate. Asta plecand de la premiza ca am vrea…

Asa ca, dragi asfaltangii, va doresc extrem de multa…activitate pe banii mei!

Reportaj la Prima despre concertul AC/DC. Se povesteste entuziast despre cantare, bla, bla. La final vine partea negativa, ca doar nu se poate fara:

Acu…trecand peste dezacordul de sub clasa intai,

Duminica am fost (iar) in raiul rockului ! Desi de data asta poate suna paradoxal, fiind vorba de “incornoratii” australieni de la AC/DC. Dar asa a fost. Mai stiti cum era pe vremuri, pe la cateun bairam sau cateo adunare ad-hoc cand, dupa cateva beri, nu prea multe, dadeai la maxim si lumea dadea din cap in acompaniament de air-guitar? Era tare, nu? Imagineaza-ti acelasi lucru cu volumul de un milion de ori mai sus, la un bairam de zece mii de ori de ori mai mare si cu inregistrarea de pe caseta transformata in live. Cam asa a fost duminica seara… Dar sa o luam pe rand.